ROSTO

după Ion Luca Caragiale

Cu: Marcel Iureș, Dan Rădulescu, Ionuț Toader

Regia: Alexandru Dabija

Scenografia: Alexandru Dabija 

Această nouă producție – în care spiritul ludic al regizorului întâlnește lumea lui Caragiale – are la bază o dramatizare realizată de Alexandru Dabija, care pune în legătură fragmente din mai multe schițe ale marelui scriitor. Spectacolul „Rosto” spune o poveste misterioasă, cu infinite nuanțe despre învățământul românesc, oferind o imagine realistă a societății actuale.

„Era Caragiale un reacționar? Sigur, nu era progresist. Nu era nici așa, nici altminteri. De aceea, deși are palmă grea, îl simțim de-al nostru și-l apelăm tandru «Nenea Iancu». Avea ureche bună și asculta cu atenție. E rîndul nostru să-l ascultăm.” afirmă regizorul Alexandru Dabija.

Spectacolul „Rosto” continuă colaborarea deja consacrată a Teatrului ACT cu Raiffeisen Bank.

„În timpurile neobișnuite pe care le trăim, ne bucurăm că putem fi parteneri la o nouă premieră a Teatrului ACT, iar odată cu această piesă, deschidem și un nou capitol al colaborării noastre – Caragiale și textele lui. Sunt convinsă că și acest nou capitol din colaborarea noastră cu Teatrul ACT va aduce multă bucurie spectatorilor din toată țara și va însemna descoperirea unei alte abordări a lui Caragiale, una inedită, așa cum a fost și cu operele lui Creangă.” a spus Corina Vasile, director de Comunicare și Relații Publice la Raiffeisen Bank.

Cronici:

❝ Acest ROSTO este o bijuterie de colecție. Un Manifest al lui Alexandru Dabija despre educație, o analiză a lipsei de sistem, a erorilor, favoritismelor, imbecilităților, a devierilor de toate felurile, a disfuncțiilor și aberațiilor care bîntuie biata noastră societate. ❞ Marina Constantinescu în România literară  

❝ O radiografie sarcastică, asumată și spumoasă (...), un amestec mioritic ciudat de visare, nostalgie, contemplare, compasiune, furie, consternare, revoltă, și, mai ales, de resemnare. (...) E aproape imposibil să nu te simți la un moment dat legat la rândul tău de o sfoară și manipulat, împreună cu actorii, de mâna talentatului maestru de marionete Alexandru Dabija, în joaca lui de-a românii și de-a românismul. ❞ Luciana Antofi – blog personal 

❝ ROSTO la Teatrul Act e un spectacol construit inteligent; are temele bine făcute. Iar elevii silitori primesc coroniţa măsurii bine drămuite între poveste, expresivitate şi mesaj. Râzi şi nu prea. Te amuzi, dar te şi sperii de identificarea imediată a cunocuţilor tăi în rândul acestor personaje ce odată debarasate de duioşia moştenită sunt mai fioroase decât ţi le aminteai. Fără nicio agendă care să denunţe abuzuri sau să strige în numele conştientizării, Rosto face un asterisc artistic în dreptul căsuţelor educaţiei, moralităţii şi bunului simţ. ❞ Alina Epîngeac în d’E-pîn-geac.com

❝ Un pedagog de școală nouă, Lanțul slăbiciunilor, Despre cometă și alte câteva scrieri caragialiene stau la baza Rosto, cel mai proaspăt Dabija - Iureș de la Act. În roluri deloc secundare, de elevi, mame, tați, aleși locali și alți adulți cu felurite interese (stakeholders, cum se mai zice în 2021), Ionuț Toader și Dan Rădulescu. În cel principal, de profesor și, episodic, de madamă prinsă în lanțul slăbiciunilor, un Marcel Iureș parcă mai emoționant ca niciodată în ultimii ani. ❞ Mihai Brezeanu în LiterNet.ro

❝ Pe scena mică și intimă a teatrului - sunt momente când Marcel Iureș joacă la nici un metru de spectatori - cei trei actori trec prin personaje cu ușurință, jucând cu mare lejeritate elevi, profesori, pedagogi, primari și funcționari publici, mânuind în același timp fin obiectele agățate de sfori. Avem comic de limbaj, comic de situație, mimică hilară, momente sincron amuzante bine executate de actori. Timp de o oră și un pic se râde mult la acest spectacol, însă printre chicote să nu pierdeți și subtilitățile despre complicitate sau românescul de când lumea «merge și așa». Este antidepresiv natural spectacolul ăsta.❞ (Ileana Andrei)

Credit foto: Alexandru Iureș

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani.