JOCURI DE PUTERE

Traducerea și adaptarea, colajul și regia artistică: Doina Antohi

Distribuție: Paul Ipate, Eduard Adam, Delia Riciu, Doina Antohi

Scenografia: Mădălina Mihai

Sezonul al II-lea al Serilor de 10 minute, JOCURI DE PUTERE, este un spectacol-coupe, conceput, la fel ca primul sezon, ca un serial teatral, ca un puzzle de povești al căror numitor comun este tema – aici, puterea și felul în care statutul, locul în ierarhie și jocurile de putere influențează comportamentul personajelor.

Fie că se află într-o secție de poliție, sau în biroul managerului unei agenții de talente, sau al unei directoare a unei mari companii, personajele își dispută constant locul în vârful piramidei, și senzația de omnipotență care apare odată cu ocuparea acestui loc.

Chiar dacă personajele cu statut mare (Căpitanul de poliție, Directoarea, Agentul) își exercită atribuțiile de șef cu mai mult aplomb decât e necesar, personajele cu statut mic (Polițistul, Actorul, Viitorul angajat) își apără cauza și nu se lasă călcate în picioare, și tocmai de aceea inversarea statutului devine dinamică și spectaculoasă, printr-un joc neașteptat, în care puterea revine celui slab, iar cel inițial puternic simte cum îi fuge pământul de sub picioare.

În paralel cu această luptă pentru statut, o pereche de oameni ai străzii, aflați pe cea mai de jos treaptă a societății, îndeplinind funcția bufonului shakespearian, se auto-plasează deasupra tuturor, încălcând orice valoare sau încercare de corectitudine politică.

Tema este, așadar, abordată în cadrul mai multor povești diferite; colajul conține mai multe perspective asupra aceluiași subiect. Actorii trec prin mai multe roluri succesiv, schimbă costumul și pășesc în alt univers, inversează dinamica relațională, și descoperă alte moduri de a se raporta la tema principală.

Peste aceste scurte episoade teatrale, supra-tema spectacolului (și a întregului serial teatral) transmite, foarte subtil, legătura fragilă dintre evenimente și personaje aparent de sine-stătătoare, ideea că, deși viața e haotică și adeseori incoerentă, există un fir roșu subteran care leagă tot de toate, ca un circuit electric.

Textele scurte americane contemporane (așa-numitele piese de 10 minute), sunt comedii puternice, care esențializează situațiile alese pentru a transmite un mesaj care are forța unei senzații bruște, intense. E ca și cum spectatorul ar deschide ușa unei încăperi în care se petrece ceva important, semnificativ, cu obligația de a închide acea ușă după exact 10 minute. Ceea ce se vede s-ar putea să nu ofere răspunsuri, dar emoția pe care acel ceva o lasă în spectator e mult mai valoroasă decât o informație conștientă, pentru că, la nivel intuitiv, înțelegerea este mult mai profundă. Aceste „Seri de 10 minute” se constituie în reprezentații teatrale aflate la granița dintre teatrul clasic și teatrul de improvizație – deși sunt bazate pe texte scrise, au laconismul, și, în consecință, intensitatea, proprii scenei de teatru improvizat, care, prin natura ei, nu poate dura foarte mult.

O coproducție Theater Cat DramaForTheMasses și Teatrul de Artă București