O întâlnire neașteptată într-un aeroport se transformă într-o intensă, pasională și nebunească relație.
Cadoul ideal, indiferent de ocazie
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
Cadoul perfect pentru cei dragi
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
si te vom anunta cand vor fi spectacole noi
{{rep.locatie.name}}, {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
{{rep.locuriRamase}} bilete ramase
{{rep.locatie.name}}, Sala {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
Fete și băieți
de Dennis Kelly
Cu: Raluca Aprodu
Regia: Cristi Juncu
Lighting design: Bogdan Gheorghiu
Traducerea: Raluca Aprodu și Cristi Juncu
Recomandare vârstă: 16 +
Mulțumiri speciale Cristinei Milea, Mihaelei Velicu si Ion Cornescu
O întâlnire neașteptată într-un aeroport se transformă într-o intensă, pasională și nebunească relație. Piesa „Fete și băieți” spune povestea unei familii aparent obișnuite - un El și o Ea care se mută împreună, își cumpără o casă, au doi copii. Dar apoi lumea lor începe să se destrame și lucrurile iau o întorsătură tulburătoare.
„Pe la finalul secolului trecut, când am început să mă ocup full-time de teatru, cronicile care analizau textele contemporane identificau în ele, de obicei, teme precum dragostea, familia, prietenia, moartea… de-astea. «Fete și băieți» a fost scris acum câțiva ani. Caut review-uri pe net: constat că temele sunt, ca și în multe din textele recente, masculinitatea toxică, patriarhatul... de-astea. Mă surprind întrebându-mă: cum de m-am apucat să montez un astfel de text? Și cum de-mi place atât de mult? Când m-am schimbat fără să-mi dau seama, de au ajuns să mă pasioneze astfel de teme?
Cred că am un răspuns la întrebările astea: „Fete și băieți” poate vorbi pasionant despre masculinitate toxică și patriarhat pentru că temele lui, adevăratele lui teme, sunt tot dragostea, familia și prietenia. Ca să nu se iște confuzii: prietenia e o temă majoră nu a textului, ci a spectacolului. Mă refer la legăturile pe care cred că le pot numi așa dintre mine și Raluca, dintre mine și Cristina, dintre mine și Miki. Și, nu în ultimul rând, dintre mine și Teatrul Act." – Cristi Juncu
"În 2018, Cristi mi-a trimis mai multe piese și m-a rugat să le citesc și să-i spun cum mi se par. Printre ele era și «Fete și băieți». Țin minte perfect momentul când am citit-o. Țin minte și unde stăteam, și cu ce eram îmbrăcată. Pare ciudat, dar îmi amintesc perfect. Citeam și, în timp ce citeam, în cap a început să-mi sune vocea acestei femei. Cuvintele se transformau instantaneu în imagini și, pe parcursul lecturii, am uitat ca e o piesă de teatru. L-am sunat imediat după și i-am zis: „Cristi, povestea asta trebuie să ajungă la oameni!”. Suntem în 2022. Ne-a luat patru ani s-o facem. Dar senzația mea e aceeași: trebuie să vă spun povestea asta!" - Raluca Aprodu
Cronici:
❝ Eleganţa şi decenţa acestui spectacol constau tocmai în performanţa artistică de a stârni emoţii cu impact ca de furii ale naturii în spectatori ce urcă scara în spirală altfel decât erau atunci când au coborât cu o ora şi jumătate în urmă. Fete și băieți e un spectacol plenar, generos, cathartic, în care o actriţă (Raluca Aprodu) face performanţa de a materializa umanitatea din spectatori în emoţii greu de fixat în cuvinte. ❞ Alina Epîngeac în d’E-pîn-geac.com
❝ Raluca Aprodu e impecabilă în toate fazele relatării sec¬vențiale pe sărite, alternând etape din cronologia familială, recreând din vorbe, gesturi și reacții mimice cele câteva personaje care populează story-ul. (...) Maniera în care e jucată te face zob, te strivește sufletește. ❞ - Oltița Cîntec în Suplimentul de cultură
❝ Sunt 90 de minute în care personajul său trece prin toate stările, ceea ce ar fi ușor. Dar nu e singură. Și publicul trebuie să meargă în această călătorie. Raluca Aprodu transmite emoții într-o progresie imposibil de controlat. Toate gesturile, toată mișcarea, interacțiunile sunt, în fapt, verbale. Ca spectator, ești încărcat de două ori. Te rupi. Cred că până la final, oricăruia prezent acolo, o lacrimă tot i s-a prelins pe obraz. ❞ Dana Cristescu în PRESShub
❝ (...) nu știu dacă Raluca Aprodu a mai făcut one-woman-show, dar știu sigur că îi reușește de minune să interacționeze cu sala, integrează din mers în construcția spectaculară reacțiile publicului, le dă semnificație și acordul fin cu propriul rol ține și de regie, dar și de experiența de scenă. Alternanța dintre nebunie și luciditate face din spectacol un tot unitar, în multe momente nu-ți dai seama care ar fi reacția firească, să o compătimești, să o ajuți sau să rămâi stană de piatră.❞ Nona Rapotan în Bookhub.ro
❝ Raluca Aprodu este generoasă, deschisă, vibrantă. Simți din plin interiorul ei zdrențuit, furia, durerea, tensiunea și neputința ei. Îți vine să o pui pe «stop» și să derulezi înapoi ca povestea să nu ajungă niciodată la acel moment în care, privindu-te în ochi ocrotitor ea spune: Dacă o să devină greu – și știu că o să devină – vreau să țineți minte două lucruri: că nu vi s-a întâmplat vouă și vă nu se întâmplă acum. OK? ❞ Alina Mariana Maer în Scene și cuvinte
❝ Un one-woman show cu Raluca Aprodu, care-ți sfâșie sufletul, fără a-și propune în mod explicit asta. ❞ Diana Parpalea în Teatrul Azi