Sunt puţini artiştii care se încumetă să prezinte publicului muzică în forma sa simplă, pură. Dar Maxim Belciug este una dintre aceste păsări rare
Cadoul ideal, indiferent de ocazie
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
Cadoul perfect pentru cei dragi
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
si te vom anunta cand vor fi spectacole noi
{{rep.locatie.name}}, {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
{{rep.locuriRamase}} bilete ramase
{{rep.locatie.name}}, Sala {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
Spectacolele unteatru sunt găzduite de Teatrul de Animație Țăndărică. Adresa este: Strada General Eremia Grigorescu 24
Maxim Belciug, artistul chitarei și al Încântărilor, vine din nou pe scena Unteatru sâmbătă, 11 februarie 2023, de la ora 20:00, să ne vestească despre primăvară și să ne vorbească despre sine și despre noi așa cum știe el mai bine: cântând la chitară. Fără vorbe, dar cu tremolo și vibrato, scoțând din repertoriul său uriaș când un Bach, când un Tárrega sau un Prokofiev, când arii baroce, când tangouri sau tarantele, când sonate, când capricii, când ritmuri de flamenco, când creații romantice. O seară de finețuri muzicale, prefațată de acest vers de Minulescu: “Eu sunt o-mperechere de straniu și comun, de aiurări de clopot și frământări de clape - în suflet port tristeţea planetelor ce-apun, și-n cântece, tumultul căderilor de ape...”
Sunt puţini artiştii care se încumetă, în chip temerar, să prezinte publicului muzică în forma sa simplă, pură. Dar Maxim Belciug este una dintre aceste păsări rare. Concertele sale nu au nimic de „spectacol”, nimic senzaţional. Apare singur pe scenă, împovărat deja de muzica ce va să vină, şi se aşează pe scaun, adesea fără o vorbă. Apoi începe. Mâna sa atinge corzile, iar chitara se transformă într-o orchestră cu sunet limpede, la scară umană, care simte, suferă, plânge şi cântă, se tulbură de pasiune sau strigă bucurii fără nume. Iar tu asculţi cântarea sa firească, fără podoabe adăugate, şi te întrebi cum de-ai uitat că sufletul se hrăneşte cu lucruri simple. Un om cu o chitară. Atât de simplu. Şi totuşi, ce încântare!