Un legământ se face între om şi Dumnezeu. Încălcarea lui trezeşte lumea nevăzută şi îl răzbună pe cel nedreptăţit.
Cadoul ideal, indiferent de ocazie
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
Cadoul perfect pentru cei dragi
Surprinde-i pe cei dragi cu un voucher-cadou pentru achizitionarea biletelor la orice eveniment de pe mySTAGE!
si te vom anunta cand vor fi spectacole noi
{{rep.locatie.name}}, {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
{{rep.locuriRamase}} bilete ramase
{{rep.locatie.name}}, Sala {{rep.sala.name}}, {{rep.oras}}
AVANPREMIERĂ
Autor: S. Anski
Scenariul și regia: Chris Simion-Mercurian
Decor: Adina Mastalier
Costume: Viorica Petrovici
Coregrafia: Ioana Marchidan
Light design: Ștefan Vasilescu & Ionuț Marinache
Asistent scenografie: Clara Pop
Consultant științific: Felicia Waldman
Consultant muzical: Risha Deutsch
Gen: Dramă
Limba: Idiș (cu titrare în limba română)
Considerată de critici a fi cea mai apreciată piesă din istoria teatrului de limba idiș, dar și de limba ebraica, piesa ”Dibuk” a fost scrisă în 1914 de scriitorul şi etnograful S. Anski. Începând cu 1920, momentul primei montări care a avut loc în Polonia, piesa a avut o carieră remarcabilă atât în cadrul teatrului evreiesc, dar şi neevreiesc, impresionând prin originalitate, formă de expresie și mesaj.
”Dibuk e mai mult decât cea mai provocatoare piesă din literatura dramatică idiş. O poveste de dragoste care începe în lumea noastră şi se împlineşte în lumea de dincolo. Un legământ se face între om şi Dumnezeu. Încălcarea lui trezeşte lumea nevăzută şi îl răzbună pe cel nedreptăţit. Între magie si firesc, între suprarealism şi real, între convenţional şi neconvenţional, cu frământări de culoare între alb şi negru, se întâmplă să îţi câştigi sau să îţi pierzi sufletul. La uşa omului pândeşte tot timpul păcatul. Omenirea devine tot mai neputincioasă in faţa ispitei. Nu trebuie să ne luptăm cu păcatul, ci să îl facem mai bun. Tot ce a zămislit Dumnezeu poartă în sine o scânteie de sfinţenie.” (Chris Simion)