Actrița Virginia Mirea, pe care o puteți vedea în rolul Irene din spectacolul „Apă de mină”, de la Teatrul Act, prezentat în Festivalul Național de Teatru pe 26 octombrie, de la ora 18.00, și pe 30 octombrie, de la ora 22.00, vă spune de ce să mergeți la o comedie care nu e de râs.

„Despre spectacolul nostru, Apă de mină, pot să vă spun că este un spectacol-capcană. Spun asta pentru că este în aparență o comedie, în esență o mare dramă, este un subiect foarte grav și sensibil în epoca noastră, dar în concluzie și la final cine râde la acest spectacol va avea surpriza să aibă o lacrimă în colțul ochiului, pentru că își va da seama că nu e de râs”, este de părere actrița.

„Aș vrea să văd multe spectacole pe care nu le-am văzut, pentru că Festivalul Național de Teatru e cel mai important festival de teatru din țară”, concluzionează Virginia Mirea.

INFO:

Apă de mină

de Csaba Székely

Traducerea: Maria Albert

Traducerea în limba engleză perfecționată la Lark Play Development Center, New York City

Distribuția:

Ignat: Ioan Coman

Marton: Alexandru Potocean

Irene: Virginia Mirea

Istvan: Alin Florea

Imola: Irina Antonie

Un proiect coordonat de: Oana Stoica

Scenografia: Vladimir Iuganu

Muzica originală: Bobo Burlăcianu

Mulţumiri speciale domnului Alexandru Dabija

Durata: 90 min (fără pauză)

Teatrul ACT, Bucureşti şi Scena9

Când Csaba Székely a început să scrie Trilogia minelor, în 2010, teatrul românesc ignora satul ca posibilă temă de dezbatere. Dramaturgul mureşean a intuit potenţialul scenic al ruralităţii şi a avut luciditatea să scormonească în puroiul moral al satului României postcomuniste, într-o vreme în care mândria de agricultor sau miner, indusă tovărăşeşte în vechiul regim, dispăruse odată cu locurile de muncă, lăsând în urmă oameni sărăciţi, tot mai afundaţi în propria disperare, tot mai îndârjiţi de mizerie, măcinându-se singuri, în tăcere, cu inima tăbăcită de alcool şi suferinţă.

Satul maghiar transilvănean din Trilogia minelor este exponentul oricărei comunităţi rurale din România, indiferent de limbă sau religie.

Abordând teme distincte - rata mare a sinuciderilor în rândul populaţiei maghiare („Flori de mină”), conflictul româno – maghiar şi mafia lemnului din primăriile săteşti („Beznă de mină”), ipocrizia bisericii ca instituţie („Apă de mină”) -, Trilogia minelor scanează degradarea omului în condiţii - limită de supravieţuire materială şi disoluţia comunităţii rurale pe fondul sărăciei. Abilitatea dramaturgului este de a ataşa acestei resemnări forţate un umor scânteietor şi replici ascuţite ca bisturiul, care lovesc cu atâta precizie încît nu ştii dacă să râzi sau să plângi.

Foto: Bogdan Bobocescu