Laureată a Premiului UNITER pentru Cea mai bună actriţă, în 2002 şi 2012, fiind nominalizată şi în 2005 şi 2008, la aceeşi categorie, Imola Kézdi ne surprinde de fiecare dată prin talentul său, prin jocul firesc, dar intens şi de multe ori „foarte fi
Laureată a Premiului UNITER pentru Cea mai bună actriţă, în 2002 şi 2012, fiind nominalizată şi în 2005 şi 2008, la aceeşi categorie, Imola Kézdi ne surprinde de fiecare dată prin talentul său, prin jocul firesc, dar intens şi de multe ori „foarte fin” – după cum spune ea că o întruchipează pe Elise din piesa lui Strindberg, „Pelicanul”.
Maria Sârbu: De cât curaj aţi avut nevoie să acceptaţi rolul din „Pelicanul”, dat fiind că regizorul spectacolului, Felix Alexa, specifica faptul că a juca Strindberg e ca şi cum ai dansa pe marginea prăpastiei, acolo unde în fiecare clipă poţi să cazi?Imola Kézdi: Îmi plac provocările. Da, Strindberg este o provocare mare pentru noi toţi, cei care jucăm în acest spectacol, unde totul se descompune şi totul este pe marginea prăpastiei. Dar, în acelaşi timp, are un umor negru, ceea ce îmi place. Şi cred că umorul acesta jucat foarte fin mi-a dat curajul necesar pentru alte scene mult mai intense emoţional.
V-a emoţionat personajul încredinţat? Cum este Elise? Cum a înzestrat-o Strindberg? Cum aţi văzut-o dumneavoastră – pentru a o face credibilă?Fiind mama a doi copii minunaţi, nu m-a emoţionat personajul Elise, ci mai degrabă m-a revoltat! Dar am încercat totuşi să caut „adevărul” ei, am vrut s-o înţeleg, ca să nu joc părerea mea despre Elise, ci s-o prezint chiar pe ea şi să fie credibilă. Am ajuns la concluzia că trebuie s-o joc cât mai intens, dar în acelaşi timp foarte fin.
Ce ne puteţi spune despre actualitatea piesei, care a fost scrisă spre sfârşitul vieţii autorului – Strindberg a murit în 1912, iar dumneavoastră o jucaţi acum?E multă violenţă şi poezie în acest spectacol. Cred că mesajul lui ajunge la public şi în 2016, când ne este atât de dor de poezie... Copiii nu ar trebui să sufere niciodată! Pentru mine acesta este cel mai important mesaj al acestui spectacol.
Ce atuuri are această montare? Ce aţi putea să le spuneţi bucureştenilor ca să îi convingeţi să vină să vadă „Pelicanul” în FNT?Piesa asta este foarte puternică şi foarte bine scrisă, aşa că îi îndemn pe spectatorii FNT-ului să ne onoreze cu prezenţa lor!
La Festivalul Naţional de Teatru aţi fost de mai multe ori, cu diverse spectacole. Cum aţi descrie acest eveniment teatral?FNT-ul este, cred, cel mai important eveniment teatral din ţară, atât pentru actorii care participă, cât şi pentru publicul bucureştean.
INFO:
Pelicanul
de August Strindberg
Traducerea în limba maghiară: László Kúnos
Dramaturgia: Zoltán Csép
Distribuția:
Elise: Imola Kézdi
Axel: Zsolt Bogdán
Gerda: Éva Imre
Fredrik: Péter Árus
Margaret: Melinda Kántor
Regia: Felix Alexa
Decor şi costume: Carmencita Brojboiu
Ilustraţia muzicală şi light design: Felix Alexa
Regia tehnică: Pál Böjthe
Durata: 1h 10 min (fără pauză)
Teatrul Maghiar de Stat, Cluj
„Acest spectacol este o imagine a lumii în care trăim, cinică, de o violență latentă ce izbucnește uneori exploziv. O lume a distrugerii și autodistrugerii sufletești. Strindberg este de o modernitate acută tocmai prin detaliile acestei apocalipse familiale pe care ne-o prezintă cu umor negru și prin situații-limită. Acolo unde speranța a murit și iluziile devin inutile, începe teritoriul senzațiilor și emoțiilor extreme.
Acest teritoriu straniu l-am explorat în Pelicanul, alături de o echipă de actori minunați.”
(Felix Alexa)
Foto: Adi Bulboacă