Spectacolul "Iluzii" ne înfăţişează patru personaje care îşi povestesc unul altuia, sau publicului, istorii legate de destinul a două cupluri aflate în amurgul existenţei lor. Şi, de fiecare dată, în cristalul adevărului absolut, începe să lucească o nouă faţetă... Cei patru prieteni par a vorbi despre fapte întâmplate aievea, despre iubire, despre adevăruri și minciuni, despre iluzii și dorințe nemărturisite și vise netrăite sau frânte. Turnat sub forma unei succesiuni de monologuri, spectacolul se ține într-un spațiu deschis, în care culisele nu există, personajele pornesc a se dezvălui într-o călătorie despre iluzia vieții. Actorii Iluziilor ies în scenă căutând să respire curat, rostind monoloagele însoțiți de un violoncel live. Lipsit de un conflict propriu-zis, eliberat de povara intrigii, spectacolul lui Bobi Pricop orientează demersul său către om, ceea ce contează este să ființezi, nu neapărat să acționezi. Monologuri și, pe alocuri, dialoguri se derulează precum un film live în care joacă omul de azi: singur, însingurat și (auto)izolat – în ciuda tuturor sistemelor sofisticate de comunicare și atât de vulnerabil, încât numai mărturisirea adevărului din preajma morții îl mai poate liniști. Și totuși, totul e doar o iluzie! Căci, nu-i așa - ce e adevărul?

"Illusions" is a performance about four people who tell each other or the audience stories connected to the destinies of two elderly married couples. Each time, the crystal of absolute truth shows a new facet… The four friends seem to be talking about things that really happened, about love, about truth and lies, illusions and unconfessed desires, about broken hopes and dreams which have never come true. The director makes the production in the form of a series of monologues in an open space with no backstage. The characters gradually unveil their true selves, in a journey about the illusion of life. They come on stage in search for clean air, reciting their monologues accompanied by a live cello interpretation. Lacking a real conflict, freed from the burden of a plot, the performance directed by Bobi Pricop focuses on the human being. For him, acting is less important than being. The monologues and few dialogues unfold like a live movie starred by a typical person of today: single, lonely and (self-)isolated - despite all the sophisticated communication devices – and so vulnerable, that solely the confession of truth on their deathbed could bring relief. Yet, everything is a mere illusion! Because…what is the truth, anyway?

Iluzii

Despre eveniment

Distribuție și echipă

Galerie

2 recenzii

Detalii comisioane

Vouchere cadou